Această clădire este un simbol al moștenirii istorice din orașul Vidin. A fost ridicată relativ recent, la începutul secolului XIX, între 25 mai 1800 și 14 mai 1801, din ordinul conducătorului de atunci al Vidinului, Pașa Osman Pazvantoglu. Scopul clădirii era acela de a fi sediul garnizoanei militare otomane. Clădirea este cosntruită din piatră și cărămidă, având o formă unică de cruce, pentru a facilita apărarea în caz de atac. Zidurile simt masive, cele exterioare au 100 cm grosime, iar cele interioare 70 cm. La fiecare dintre cele 4 aripi exista câte o intrare, poarta principală fiind cea dinspre nord, unde se afla și o fântână, pentru aprovizionarea cu apă potabilă. La parter era depozitul pentru alimente şi apă, grajdul de cai şi un atelier pentru arme. La etaj erau dromitoarele şi bucătăria soldaților. După eliberarea Bulgariei, clădirea a fost folosită ca sediu pentru judecătorie. În anul 1965, după o restaurare completă, în interior a fost amenajat Muzeul etnografic al oraşului Vidin.