Mănăstirea Loupshanski, cu hramul „Sf. Ioan Înainte-mergătorul”, este situată în partea de vest a munților Balcani, lângă râul Dalgopolska Ogosta. Clădirile actuale sunt ridicate peste o mănăstire mai veche din secolul al XIV-lea. Fiind deseori incendiată și devastată de turci, mănăstirea a fost mult timp nelocuită, de unde a căpătat și numele de Mănăstirea Pustie. În anul 1850, frații călugări Dionisie, Ghedeon și Gherasim încep reconstruirea mănăstirii. A fost deschisă și o școală mănăstirească, iar în biserică aveau loc întâlniri secrete între conducătorii regiunii, unul din conspiratori fiind chiar arhimandritul Dionisie, egumenul mănăstirii. Întregul complex mănăstiresc, cu biserica, clădirile de locuință și gospodărie, capela cu osuarul și cișmeaua, a fost realizat de meșterul Lilo de la Școala Slavine, care a vizitat de două ori Mănăstirea Rila în acest scop. Biserica mănăstirii a devenit astfel practic o copie a celei din Rila, fiind a treia ca mărime din țară, cu trei nave, trei abside, pseudo-bazilică, cu două capele laterale și ornamente în relief de piatră înfățișând ostași, animale, păsări. Biserica, mare și impozantă, are în interior un iconostas, o realizare magnifică de artă sculptată a Școlii de la Samokov, precum și icoane splendide pictate de frații Stanislav și Nicola Dospevski, succesorii renumitului zugrav Zaharia Stoianov de la Samokov. Deosebit de impresionante sunt cele cu Iisus Hrisos și Maica Domnului, făcute în 1863 de Stanisalv Dospevski. Mănăstirea este renumită pentru icoana Maicii Domnului Făcătoare de minuni, care a salvat și a vindecat mulți oameni, dar și pentru icoana cu armură a Maicii Domnului, găsită zidită într-un perete vechi. În curtea mănăstirii, în afară de minunata cișmea din 1856, ornamentată în relief, se află și biserica nouă, asemănătoare cu cea veche de origine romană din apropierea mănăstiri, precum și expoziția de icoane.