Cetatea Sucidava este situată pe malul Dunării, la câțiva km de marginea localității Corabia. Această așezare tip cetate a fost întemeiată de către trupele romane între anii 257-275 d.Hr., fiind vorba despre un castru roman de apărare cu 8-10 turnuri, care cuprindea în interior și o așezare urbană, inclusiv o bazilică paleocreștină, băi romane și străzi pavate. De asemenea, în cetate se găsește și o fântână secretă, o remarcabilă realizare arhitecturală. Romanii au construit această fortificație pe locul unei metropole mai vechi, identificată ca fiind capital tribului dacic al sucilor. Lângă această cetate a fost ridicat și podul lui Constantin cel Mare, cu o lungime de circa 2.400 metri, care începând cu anul 328 permitea traversarea Dunării, legând Sucidava cu așezarea Oescus. Din acest pod nu se mai vede decât un picior.
Orașul a fost refăcut și mărit de câteva ori sub stăpânire bizantină, în vremea lui Teodosiu al II-lea, apoi Iustinian cel Mare, dar a fost și distrus și prădat prin invaziile hunilor. Se pare că a fost complet abandonat de bizantini în jurul anului 600. Cetatea supraviețuiește totuși vremurilor, astfel încât ea apare în relatări istorice din vremea lui Mihai Viteazul ca fiind o garnizoană de apărare la Dunăre contra armatelor otomane.
Multe bucăți de cărămidă au încă pe ele vizibil semnul peștelui, un simbol creștin timpuriu. Cel mai de interes element istoric este Fântâna Secretă, care a fost construită în secolul VI, dar a fost descoperită abia în anul 1958, astfel încât în interior au fost găsite neatinse multe vestigii istorice cu o valoare inestimabilă. Evident rolul ei era acela de a asigura aprovizionarea cu apă a cetății în vremea asediilor îndelungate.
Un fapt inedit este descoperirea legată de încălzirea locuințelor, care se făcea printr-un sofisticat sistem de tuburi aflate sub pardoseală, o soluție inovativă la vremea respectivă. Cetatea este ridicată din cărămidă arsă și din blocuri masive de piatră, reușind să reziste foarte bine celor aproape 2.000 de ani de istorie zbuciumată. La intrarea în cetate se află amenajat un mic muzeu unde vizitatorii pot admira câteva dintre obiectele descoperite aici, podoabe de bronz, inele din plumb, sigilii, fragmente de ceramică, chiar și obiecte de cult sub formă de cruce, deoarece biserica de aici este considerată ca fiind prima biserică creștină descoperită în spațiul dintre Dunăre și Carpați. Biserica avea forma unei nave, cu altarul orientat spre răsărit. Lângă altar au fost descoperit schelete îngropate în rit creștin, cu capul la apus, picioarele la răsărit și mâinile pe lângă corp. Tot în interiorul bisericii au fost găsite diverse artefacte creștine, opaițe cu toartă cruciformă, cruciulițe din bronz, resturi de ceramică cu inscripții creștine.
