Este atestată prima dată în 1478, fiind menţionată în mai multe documente din 1578, 1608 şi 1620. Unele izvoare îl socotesc ctitor pe episcopul Varlaam al Râmnicului, ajuns mitropolit al Ţării Româneşti (1672-1679). Cel mai probabil, sfântul lăcaş a fost ctitorit de monahul Serafim, care, în timpul domniei lui Matei Basarab, a ajuns episcop la Buzău. La 24 aprilie 1664, Serafim a cumpărat moşia Strehareţ cu scopul de a construi aici o mănăstire, fiind ajutat şi de domnitorul Radu Vodă Leon (1664-1669), care în 1665, a dăruit viitoarei mănăstirii o parte din averea sa. Noul aşezământ a fost finalizat înainte de anul 1668, când a fost închinat Mitropoliei din Bucureşti. Într-un document din 1671, se menţionează intenţia ctitorului de a zugrăvi biserica. Ruinată din diferite cauze, mănăstirea a fost restaurată în 1844, de eclesiarhul Iosif, care a construit şi câteva dependinţe noi. După secularizarea averilor mănăstireşti, clădirile au fost transformate în spital. Lucrări de consolidare au fost efectuate de Comisiunea Monumentelor Istorice în perioada 1930-1936, şi de Direcţia Monumentelor Istorice, în 1982.